Plasmuire.

Eu nu traiesc viata, ci modelez iluzia,

D-asta cand tu spui nu,

Mie inca mi se pare da.

D-asta nu realizez uneori cand gresesc,

D-asta imi pare rau atunci cand ranesc.

Somnul e ca o a doua terapie,

Dupa rapul ce-mi ofera energie

Si daca somnul te face sa fii bine,

Mi-as dori sa te veghez in somn pentru vesnicie.

Mi-am dorit de mic, sa depasesc sistemul,

Sa-mi traiesc viata, fara sa ma schimbe societatea

Incerc sa scriu ca sa te influentez,

Desi nu stiu daca reusesc in vreun fel.

Vreau o viata de domnitor,

In care eu sa fiu propriul meu conducator

Dar cresc, si realizez ca asta nu se poate,

Si e doar iluzia, ce-mi sopteste in fiecare noapte.

Lumea e incapabila sa traiasca cu adevarat,

Dar nu-i nimic, ne ajuta utopia

Ce ne apare ca un batran impovarat,

Aducandu-ne terapia.