Efemer in abis.

Si ti am tot zis ca eu sunt prinsa

Si atinsa de abis

Mi ai contaminat surasul

Si-nca mii de vise ai stins

 Îmi spui mie că sting vise ?

Eu te cert că le aprinzi,

Când ai vrut abisul să-l atingi,

Ai căzut de bunăvoie, nedorind sa te mai prinzi.

Tu mi ai promis

Si mi ai tot zis

Si iarăși m ai întunecat

Cum ca abisul lângă tine i doar o treaptă de urcat

Eu am sperat...

 Draga mea, exact cum o spune chiar cuvântul,

"Abisul", reprezintă dedesubtul

Așa că vino, dar fără de orori,

Si-n loc sa urci pe aceasta treapta,

Am sa te-nvat cum s-o cobori.

 Si mi ceri din nou a ma încrede în tine si n mine îmi spun

Unde i încrederea cand încă nu stiu Tie sa ma supun?

 Nu vreau sa iei totul de-a gata,

Și nu-mi doresc sa te opui

Sa crezi in tine prima data,

Ca mai apoi să te supui

 Eu cred în mine si am crezut din prima clipă si am vrut

Însă situația cu tine nu i deajuns încât să lupt

 Nu-i îndeajuns de bine pentru tine ?

N-am vrut decat, ca întotdeauna, să fac să-ți fie bine,

Eu spun ca-s vrea să lupți, alaturi de mine

Învățând din mers să mă apropii de tine.

 Nu vreau apropiere, aia i de început si am crezut

Ca tot ce nseamnă tu si tot ce ai văzut, când am căzut

Sa fie o ieșire din tot ce am trăit

Nu vreau ca lângă tine sa am eu vreun sfârșit

 Eu mi-as dori ca langa mine sa gasim sfarsitul,

Din lumea asta unde-i totul prea mic,

S-avem langa noi abisul,

Sa nu ne mai dorim nimic.

Este copilăresc sa nu ti dorești nimic, aici unde Poti avea totul

Eu lângă tine vreau sa găsesc tot, ai uitat ca asta ne era scopul?

Te ntorci mereu si spui atâtea lucruri

Eu ma întorc doar sa privesc

Nu i nimic mai presus decât sindromul

Acelei fericiri ce o tanjesc

Pe lângă asta, voiam să atingem abisul,

Și-ți spun că asta nu-i posibil, fără să vezi mai întâi apusul,

Fara sa simți că pleci din lumea asta,

Sa nu fim doar un efemer

Sa vezi cum e sa zbori necontenit prin cer

Tu îmi zici iară ca moartea e frumoasa, sa vrei s atingem cerul împreună

Dar am trecut pe lângă stele dorind s ajungem prea curând la lună

Tu vrei sa zici ca soarele i minciună, ca nu ne încălzește de deasupra

N am lângă tine nimic ce pot găsi mai important decât a ma uita

Nu te condamn deloc,

Uita de tine, chiar te rog,

N-am vrut sa deformez nici soarele, nici stele, nici luna,

Am vrut să ți le amintesc, părea că ai uitat, ce ai iubit dintotdeauna,

Pare că ti-e frica sa mori, nu că n-ai dori s-o faci,

Si de asta îți cer să mergi cu mine,

Ca sa reușești intr-un final sa te regăsești prin tine.

Eu sunt stelele, eu sunt soarele si luna

Eu sunt sufletul, eu sunt mintea si inima

Eu sunt dragostea, eu sunt tristețea Si ura

Eu sunt universul,moartea si viata, toate n una.

N am cum sa mor, tu nu stii ca sufletul nu moare?

Nu stii ca nu ma pierd, eu s infinit, nu s mare

Eu nu sunt om, eu sunt totul, si ma dau Tie

Fa cum vrei tu, dar fa sa mi fie bine...

Nu vreau sa mori dacă nici nu vrei sa-ncerci,

Ofera-mi-te pe o tava de aur,

C-acolo meriti că sa-mbatranesti,

Sa spui povești, sa te asculte toți copiii,

Despre univers, despre tine, despre mine, despre viata, despre moarte,

Despre cum m-ai lăsat pe mine sa aleg,

Ca s-o facem ca la carte.

Spune-le micuților că tu n-ai vrut sa mori, c-ai vrut sa dăinui încă un  secol,

Ca în final ai vrut sa mergi alaturi de mine,

Sa calci pe stele, sa plutești in jos, in gol,

Sa fac cum vreau, doar să-ți fie bine.

Nu e diavol dacă mă ncred în tine

Nu i Dumnezeu dacă mă vrei pe mine

Nu mai exista viata de după moarte

Dacă tu vrei sa ne închizi ntr o carte

Nu mai exista nicio delăsare

Dacă tu vrei sa fiu nemuritoare

Ba dimpotriva, diavolul va fi acolo,

TE voi mangaia de dincolo

Si Dumnezeu va fi acolo sus,

IMI vei zambi pan' la apus.

Promit ca volumul nostru va rupe orice editura,

Asa ceva doar simti, n-o citesti ca pe-o lectura,

Nu-mi doresc sa fii eterna, dar sa ma strigi: "Straine"

Mai bine muritoare pentru-ntreaga lume,

Si nemuritoare numai pentru mine.

Ce rost are a fi, dacă n are sfârșit

Ce rost ai avea tu, dacă n ai fi iubit

Ce rost am avea noi, dacă nu ne uitam

Ce rost ar avea viata, când nu disimulam

Tu nu esti ca si mine, nu esti ca si oricare

N am cum doar pt tine sa fiu nemuritoare

Nu sunt precum esti tu, intr-adevar,

Tare mi e frica,

Nu cumva sa nu te mai cunosc "de-a fir a par",

Eu nu-mi doresc in "a fi" un sfarsit,

Numeste-ma egoist, dar te vreau un infinit.

Te voi dori mereu,

Cum doreste cerul, stelele

Cum doresc, ca un copil, pe mama,

Cum luna isi doreste soarele,

Cum doreste sania, zapada.

Atunci nu putem fi...

Eterni, asa cum imi doresc

Caci tu vrei sa-ti umble spiritul,

Eu nu vreau sa imbatranesc.